I look up to the people who keep on dancing even after the music has stopped, because those are the people who will keep on trying even after all hope is lost.
Totusi, iubirea
Si totusi există iubire
Si totusi există blestem
Dau lumii, dau lumii de stire
Iubesc, am curaj si mă tem.
Si totusi există blestem
Dau lumii, dau lumii de stire
Iubesc, am curaj si mă tem.
Si totusi e stare de veghe
Si totusi murim repetat
Si totusi mai cred în pereche
Si totusi ceva sa-ntâmplat.
Si totusi murim repetat
Si totusi mai cred în pereche
Si totusi ceva sa-ntâmplat.
Pretentii nici n-am de la lume
Un pat, întuneric si tu
Intrăm în amor fără nume
Fiorul ca fulger căzu.
Un pat, întuneric si tu
Intrăm în amor fără nume
Fiorul ca fulger căzu.
Motoarele lumii sunt stinse
Retele pe căi au căzut
Un mare pustiu pe cuprins e
Trezeste-le tu c-un sărut.
Retele pe căi au căzut
Un mare pustiu pe cuprins e
Trezeste-le tu c-un sărut.
Acum te declar Dumnezee
Eu însumi mă simt Dumnezeu
Continuă lumea femeie
Cu plozi scrisi în numele meu.
Eu însumi mă simt Dumnezeu
Continuă lumea femeie
Cu plozi scrisi în numele meu.
Afară roiesc întunerici
Aici suntem noi luminosi
Se ceartă-ntre ele biserici
Făcându-si acelasi repros.
Aici suntem noi luminosi
Se ceartă-ntre ele biserici
Făcându-si acelasi repros.
Si tu si iubirea există
Si moartea există în ea
Imi place mai mult când esti tristă
Tristetea, de fapt, e a ta.
Si moartea există în ea
Imi place mai mult când esti tristă
Tristetea, de fapt, e a ta.
Genunchii mi-i plec pe podele
Cu capul mă sprijin de cer,
Tu esti în puterile mele,
Desi închizitii te cer.
Cu capul mă sprijin de cer,
Tu esti în puterile mele,
Desi închizitii te cer.
Ce spun se aude aiurea,
Mă-ntorc la silaba dintâi,
Prăval peste tine pădurea:
Adio, adică rămâi.
Mă-ntorc la silaba dintâi,
Prăval peste tine pădurea:
Adio, adică rămâi.
Si totusi există iubire
Si totusi există blestem
Dau lumii, dau lumii de stire
Iubesc, am curaj si mă tem.
Si totusi există blestem
Dau lumii, dau lumii de stire
Iubesc, am curaj si mă tem.
Adrian Paunescu
Unii oameni au definit dragostea ca pe ceva ce nu poate fi descris in cuvinte. Altii au spus ca dragostea
Cu totii o traim diferit, de aceea, pe cat de frumos e sa reprezinta esenta vietii. Unii au fugit de ea, dupa ce i-au simtit si spinii infingandu-se in radacinile lor. iubesti, pe atat de greu e sa traiesti sentimentul. De aceea, ne-am gandit sa va punem la dispozitie voua, indragostitilor, un loc in care sa va spuneti unii altora cum traiti voi sentimentul acesta ravnit. Pe forumul nostru puteti sa va ascultati, sa va imprieteniti, sa va sfatuiti, sa va ajutati si, de ce nu, sa tipati cu litere de tipar povestile voastre de dragoste.
E locul special dedicat celor care au iubit, iubesc sau cauta sa iubeasca si care sunt de acord ca dragostea muta, e lasa.
Cu totii o traim diferit, de aceea, pe cat de frumos e sa reprezinta esenta vietii. Unii au fugit de ea, dupa ce i-au simtit si spinii infingandu-se in radacinile lor. iubesti, pe atat de greu e sa traiesti sentimentul. De aceea, ne-am gandit sa va punem la dispozitie voua, indragostitilor, un loc in care sa va spuneti unii altora cum traiti voi sentimentul acesta ravnit. Pe forumul nostru puteti sa va ascultati, sa va imprieteniti, sa va sfatuiti, sa va ajutati si, de ce nu, sa tipati cu litere de tipar povestile voastre de dragoste.
E locul special dedicat celor care au iubit, iubesc sau cauta sa iubeasca si care sunt de acord ca dragostea muta, e lasa.
Despre mâinile şi ochii ei
Chiar dacă-n casa mea e iarnă,
n-am uitat să-ţi măsor zâmbetul
în tumultul ninsorii
tălmăcesc fiecare poveste
cu gândul c-am să prind fulgul acela
ce-ţi ştie cuvintele
şi-atunci,
încă o stare se va topi în palma mea
molatic,
cuibărindu-se în somnul
căderii în ploaie
să iubeşti mâinile unei femei
nu-i un păcat,
să le ceri să-nchine o rugă
e frumuseţe,
să i le cuprinzi
e semn că-n tine,
oricâte ierni s-ar aşterne,
vei sfârşi într-un gând umed
ca ochii ei...
n-am uitat să-ţi măsor zâmbetul
în tumultul ninsorii
tălmăcesc fiecare poveste
cu gândul c-am să prind fulgul acela
ce-ţi ştie cuvintele
şi-atunci,
încă o stare se va topi în palma mea
molatic,
cuibărindu-se în somnul
căderii în ploaie
să iubeşti mâinile unei femei
nu-i un păcat,
să le ceri să-nchine o rugă
e frumuseţe,
să i le cuprinzi
e semn că-n tine,
oricâte ierni s-ar aşterne,
vei sfârşi într-un gând umed
ca ochii ei...
SINGUR
Pustietate arsa mi-e sufletul acuma,
Se plimba rasul mortii si-mi striga din tarana,
Nici nu-mi mai vine-a crede c-abia-i o saptamana
De cand dormea cu mine si cantecul si gluma.
De-atunci s-a stins in neguri puzderie de stele
S-un roi de vise albe ce-mi adumbrea pacatul,
Azi trupul mi se frange in friguri vinovatul,
Si bantuie Samùmul singuratatii mele.
Vei mai veni vreodata, minune calatoare,
Sa-mi lumineze-n noapte din ochiul tau o raza,
Sa-mi schimbi pustietatea din nou intr-o oaza,
Sa-nvii pe beduinul ce blestema si moare?...
Autor: Octavian Goga
Silence is a quality of snow.
Eager to hear it, I trudge through virgin fields,
Awake at the heart of nothingness, and so
Seized press on, as the world's white oneness yields.
Oh, what happiness! Though the deadly cold
Numbs the extremities, traveling inward.
'Ere it reaches the heart, I turn, the old
Songs singing in my head as I head homeward.
Give thanks, then, for the unforgiving silence,
Revelation in white swaddling clothes,
Eden's seed asleep as we find radiance
Even in the bleak December snows.
To be is to contain the holy light,
In nothingness the being ever born,
Never more the locus of delight,
Grace the equal gift of day and night,
Shining like a candle until dawn.
Nicholas Gordon
Eager to hear it, I trudge through virgin fields,
Awake at the heart of nothingness, and so
Seized press on, as the world's white oneness yields.
Oh, what happiness! Though the deadly cold
Numbs the extremities, traveling inward.
'Ere it reaches the heart, I turn, the old
Songs singing in my head as I head homeward.
Give thanks, then, for the unforgiving silence,
Revelation in white swaddling clothes,
Eden's seed asleep as we find radiance
Even in the bleak December snows.
To be is to contain the holy light,
In nothingness the being ever born,
Never more the locus of delight,
Grace the equal gift of day and night,
Shining like a candle until dawn.
Nicholas Gordon
Subscribe to:
Posts (Atom)